Jurnaliştii nu sunt PR işti. Şi nici invers!!

Toate studiile din lume o demonstrează! Şi practica o demonstrează!! Când oamenii politici vor înţelege acest lucru şi vor include în staff ul lor de campanie PR işti, mai mult decât jurnalişti, atunci vom vedea campanii bune!! Când jurnaliştii nu vor ocupa în diverse organizaţii poziţii de PR ist şi când toţi purtătorii de cuvânt vor fi făcut studii de specialitate, când jurnaliştii vor şti exact ce înseamnă PR şi când PR ul va şti exact cum funcţioneză redacţiile, când PR iştii vor număra semnele pentru a “măsura” un comunicat şi când jurnaliştii vor reproduce întocmai declaraţiile, atunci …atunci….cititorii se vor plictisi pentru ca toate articolele vor fi perfecte.   

În realitate, relaţia dintre cele 2 categorii e complexă, ambiguă, bazată pe negociere şi schimb de idei. Priorităţile lor sunt total diferite: daca relaţioniştii vor să-şi vadă comunicatul preluat şi publicat cât mai repede, jurnaliştii sunt gata să mai aştepte o zi sau mai mult dacă pot în schimb să mai obţină nişte detalii semnificative sau pot să mai adauge/verifice/îmbogăţească informaţia primită iniţial.

Dacă relaţioniştii vor şi ştiu să-şi prezinte subiectul într-o lumină favorabilă, atunci jurnaliştii vor trece totul prin filtrul numit „interesul pentru cititor”…în aceste condiţii, din comunicatul care dorea să pună într-o lumină favorabilă anumite aspecte nu mai râmăne uneori mare lucru… .

Ceea ce pentru relaţionişti este un comunicat preluat parţial/o publicare incompletă sau tratată în mod subiectiv este de fapt pentru jurnalişti o ştire adaptată publicului ţintă, „curăţată de toate detaliile nesemnificative”…

Ceea ce pentru un relaţionist este “cel mai important comunicat de presă al zilei” … poate trece neobservat în unele redacţii…

Şi exemplele ar putea continua.

Concluzie fermă : Relaţiile publice nu sunt egale cu jurnalismul! 

~ prin sabina manea pe iunie 23, 2010.